MentalClas

Societatea Civila Profesionala de Psihologie Mental CLAS organizeaza in

data de 23 iunie 2012 un atelier de cunoastere personala  cu tema : „Care sunt factorii mei

de risc şi de protecţie fata de depresie?” , moderat de psiholog clinician Camelia

Dragomirescu si  medic psihiatru Bulacu Ion

In aceasta intalnire vom discuta despre :

Ce este depresia?

Ce înseamnă să ai depresie?

Cum apare depresia?

Cum poate fi prevenită depresia?

Cât de frecventă este depresia?

Cum se manifestă depresia?

Care este diferenţa dintre depresie şi simpla tristeţe?

De ce apare depresia şi cum se menţine?

Cât durează o depresie netratată? Ce se poate întâmpla dacă depresia nu este tratată?

Cum se poate trata depresia?

• Despre tratamentul medicamentos
• Despre psihoterapie

Cât de eficiente sunt tratamentele? Care sunt cele mai eficiente tratamente?

Cât va dura tratamentul?

Care sunt efectele tratamentului? Ce se poate face pentru a le controla mai bine?

Ce pot face pentru a face faţă mai bine situaţiei care există?

Ce se poate face dacă simptomele revin?

Mituri despre tulburarea depresiva

Ce înseamnă să faci parte din familia unei persoane cu tulburare depresivă?

Pot participa persoane vor sa afle mai multe despre starea in care se afla sau au fost in anumite perioade din viata lor dar si cei care au alaturi persoane cu depresie si isi doresc sa le acorde un ajutor real.

Am vazut aseara un film in care un copil de zece ani, martor permanent la scene de violenta al tatalui asupra mamei,  isi loveste tatal cu o bara de metal in cap si il omoara crezand ca in felul acesta si-a aparat mama…..

Traim intr-o lume in care singuri ne construim povesti. Povesti despre ce putem sau nu putem schimba, despre ce ar fi daca ar fi sau ar fi fost. Uneori aceste mituri sunt bune si ne creeaza un fel de confort emotional. Putem sa traim de pilda cu mitul “copilul trebuie sa fie perfect altminteri eu n-am fost un parinte bun”.

Mai greu este cand aceste mituri distrug  starea de bine si ma refer la mituri despre ce solutii avem in privinta abuzului:Iata trei dintre ele :

Mit : Violenţa este o descărcare sănătoasă şi este de înţeles

Adevarul : Există strategii prin care se poate realiza “descărcarea” fără a fi implicate alte persoane

Mit: Relaţia se va îmbunătăţi: de asemenea cunoscut ca şi “dacă o ignori probabil violenţa va dispărea”

Adevarul : Aceste relaţii sunt de cele mai multe ori rezistente schimbare, rareori aceasta apărând fără o intervenţie specifică

Mit :Este bine ca familia să fie ţinută împreună pentru a putea să-şi rezolve problemele

Adevarul :Separarea poate fi necesară pentru ca toti cei implicati dar mai ales copii să poată fi în siguranţă.     Menţinerea familiei împreună sau încurajarea împăcării poate să mărească riscul ca cineva să fie rănit sau chiar omorât.

Din pacate aceste mituri tin copiii departe de rezolvarea problemelor si determina grave consecinte asupra sanatatii psihice a copilului dar si a adultului de mai tarziu.

Cele mai comune consecinţe psihologice ale abuzului sunt:

• incapacitatea de a sesiza abuzul atunci cand se manifesta din partea altor persoane;

• persoana abuzata considera ca abuzul este normal si este o manifestarea a afectiunii;

• depresie;

• anxietate;

• tulburări de somn;

• tulburări alimentare;

• nervozitate;

• niveluri scăzute ale stimei de sine;

• retrăiri mentale ale episoadelor violente;

• tentativele de suicid;

• abuzul de substanţe;

• frica;

• tulburări obsesiv-compulsive.

Dinamica abuzului este de aşa factură că determină diminuarea progresivă a sentimentelor propriei valori şi utilităţi copilului abuzat, ceea ce poate provoca consecinţe ce pot dura o perioadă îndelungată chiar şi după ce abuzul a încetat.

Camelia Dragomirescu

Psiholog si psihoterapeut

Celebrul film “YES , MAN” a creat si o eticheta pentru oamenii cu dificultati in a-l folosi pe nu in context social.Cu adevarat problematica este insa situatia cand de teama de a nu fi concediat , respins din grupul de prieteni sau dintre colegi nu refuzam si omitem sa spunem NU.

Aveti o strategie personala prin care sa refuzati , sa spuneti NU? Se intampla  sa puteti spune NU apropiatilor, celor din familie si sa nu puteti sa refuzati persoanele din afara familiei? Daca sunteti parinti cum anume va invatati copii sa spuna NU celor din afara familiei, celor din grupul de prieteni?

Revista Phosphore din Franţa, publica in 1999 marturia unei tinere de 17 ani :

,,Mult timp am făcut pe amabila, am spus ,,da” tuturor: celor ce-mi cereau bani pentru ţigări sau pentru orice altceva; băieţilor care nu îndrăzneam să spun ,,nu”, chiar dacă nu-mi plăceau cu adevărat( asta de teama că nimeni nu va mai vrea să iasă cu mine)…Şi apoi, într-o zi, mi-am dat seama că în jurul meu erau doar nişte ,,paraziţi” care mă luau drept fraieră. Atunci m-am simţit o nulitate, un nimeni. Şi …am explodat…De atunci spun ,,nu” atunci când gândesc acest lucru şi mă simt foarte bine, excelent, ca şi când aş fi scăpat de o povară ce mă copleşea.”

Cum credeti ca si-a dezvoltat aceasta teama de a spune NU ?

Mc Kay (1983), recomanda celor ce nu pot spune NU :

1. Acordaţi-vă un răgaz  (pentru a decide cum anume doriţi să răspundeţi unei solicitări); evitaţi reacţiile impulsive.
2. Nu vă scuzaţi în mod exagerat (interlocutorul poate deduce că vă simţiţi vinovaţi din cauza faptului că aţi refuzat solicitarea).
3. Precizarea conţinutului refuzului (ce anume veţi face şi ce nu veţi face pentru interlocutor).
4. Utilizarea limbajului nonverbal de tip asertiv (privirea interlocutorului, poziţie faţă-n faţă, ton calm şi ferm, fără reacţii emoţionale).
5. Evitarea vinovăţiei inutile (unii oameni pot simţi dorinţa spontană de a face altceva pentru persoanele pe care le-au refuzat; e bine să reflecteze pentru a fi siguri că noua ofertă provine dintr-un sentiment sincer şi nu este doar rezultatul sentimentului de vinovăţie).

Ai dreptul sa spui NU!

Camelia Dragomirescu